La nivel european se discută mult despre inechitățile de gen în mobilitate, despre felul cum sunt construite orașele pentru nevoile bărbaților. La noi știm că „mașina și nevasta nu se împrumută”.
Vă invităm să citiți interviul Anei Drăguțescu, coordonatoare în mobilitate urbană la organizația ICLEI (Local Governments for Sustainability), o rețea globală din care fac parte peste 2500 de administrații locale și regionale din peste 125 de țări, despre soluțiile pentru un trafic mai lejer și o calitate a vieții mai bună (link la finalul articolului).
„Eu locuiesc la Freiburg și în marea majoritate a orașului avem restricție de viteză la 30 de kilometri la oră. Tramvaiul trece pe lângă mașini, care se mișcăm ușurel, ușurel. Deci are prioritate în primul rând pentru transport public. Și în momentul în care tu vezi că tramvaiul trece și tu stai, te gândești: nu ar fi mai bine să iau tramvaiul?
Apoi sunt taxele: mașinile costă foarte mult aici. Noi avem un Volkswagen Tiguan, plătim 300 de euro impozitul, 700 de euro asigurarea obligatorie a mașinii și 600 de euro pe an garajul. Mașinile nu sunt aruncate așa, pe oriunde. Sunt foarte mulți dintre vecinii mei care nu mașini, au zis că este prea scump.
Centrul este tot pietonizat. Parcările pe exteriorul centrului sunt foarte scumpe, 3 euro pe oră. Dar în schimb avem tramvai, ajungi în centru foarte repede, 10 minute la dus și 10 minute la întors.
Tramvaiul la Freiburg nu este niciodată obstrucționat de mașini, niciodată nu e cineva care să vrea să facă stânga și să fie blocat pe linia de tramvai.
Dacă ai rămas blocat pe linia de tramvai apare poliția, nici nu știi de unde. Deci asta înseamnă „law enforcement”. Dacă ți-am spus că nu ai voie să treci pe aici, nu ai voie să treci pe aici și poliția amendează.”
Ana Drăguțescu